La ce să vă așteptați după montarea unui stent ureteral

18 octombrie 20264 minute de citit

Montarea unui stent ureteral este o procedură frecventă în urologie, utilizată pentru a menține drenajul normal al urinei dintre rinichi și vezica urinară. După procedură, unele simptome pot fi neplăcute, dar sunt de obicei temporare. Înțelegerea rolului stentului și recunoașterea semnelor de alarmă pot reduce îngrijorarea și pot ajuta pacientul să solicite evaluare medicală la momentul potrivit.

Ce este stentul ureteral?

Stentul ureteral este un tub foarte subțire și flexibil, de obicei din material biocompatibil, introdus în ureter. Ureterul este canalul care transportă urina de la rinichi la vezica urinară. Stentul are câte o extremitate curbată în rinichi și în vezică, ceea ce îl ajută să rămână în poziție.

Scopul său este să permită trecerea urinei atunci când ureterul este îngustat, inflamat sau obstruat. Stentul nu tratează întotdeauna cauza de bază, însă protejează funcția renală și reduce riscul complicațiilor produse de blocarea urinei.

De ce poate fi necesar un stent ureteral?

Indicația este stabilită de medicul urolog, în funcție de cauza și severitatea obstrucției. Printre situațiile frecvente se numără:

calculii urinari care blochează ureterul;
inflamația sau îngustarea ureterului;
infecția urinară asociată unei obstrucții;
umflarea ureterului după eliminarea sau tratarea unei pietre;
perioada de după anumite proceduri urologice, precum ureteroscopia;
compresia ureterului din exterior, în anumite afecțiuni pelvine sau abdominale.

Ce simptome pot apărea după montare?

Prezența stentului poate irita vezica urinară și ureterul. Din acest motiv, este relativ frecvent să apară simptome urinare, mai ales în primele zile sau după activitate fizică. Intensitatea lor diferă de la o persoană la alta.

urinări mai frecvente sau senzația urgentă de a urina;
disconfort, presiune sau crampe în partea inferioară a abdomenului;
usturime ușoară la urinare;
durere lombară, în flanc sau în pelvis, uneori mai evidentă la finalul urinării;
urină ușor rozalie sau urme mici de sânge în urină;
senzația că vezica nu s-a golit complet.

Aceste simptome nu înseamnă automat că există o complicație. Totuși, ele trebuie discutate cu urologul dacă sunt persistente, se intensifică sau afectează semnificativ activitățile cotidiene.

Ce investigații pot fi necesare?

Înainte sau după montarea stentului, medicul poate recomanda investigații pentru a identifica obstrucția, a verifica rinichiul și a confirma poziția dispozitivului. Alegerea lor depinde de contextul clinic.

Analiza de urină și urocultura, utile când există suspiciune de infecție urinară;
analize de sânge, inclusiv evaluarea funcției renale, când este necesar;
ecografia renală și vezicală, pentru aprecierea dilatării căilor urinare;
radiografia, tomografia computerizată sau alte investigații imagistice, în funcție de cauza suspectată și de planul de tratament.

Ce puteți face cât timp aveți stentul?

Respectați recomandările oferite la externare și discutați cu medicul dacă aveți întrebări. O hidratare adecvată, dacă nu există restricții din alte motive medicale, poate ajuta la menținerea unui flux urinar bun. Activitatea fizică intensă poate accentua temporar durerea sau sângele în urină, astfel că este util să adaptați efortul la simptome.

Nu modificați și nu întrerupeți medicația recomandată fără aviz medical. De asemenea, nu încercați să îndepărtați singur stentul. Unele stenturi au un fir exterior, dar îndepărtarea acestora trebuie făcută numai conform indicațiilor primite.

Un aspect esențial este respectarea datei de extragere sau înlocuire a stentului. Un stent lăsat mai mult decât perioada recomandată poate favoriza depunerile minerale, infecția, blocarea dispozitivului și dificultatea îndepărtării sale.

Când trebuie să consultați medicul urolog?

Este recomandat să contactați urologul dacă disconfortul devine important, dacă simptomele urinare se agravează sau dacă nu cunoașteți planul pentru scoaterea stentului. Este necesară evaluare medicală rapidă în următoarele situații:

febră, frisoane sau stare generală alterată;
durere intensă în zona lombară, abdominală sau pelvină, care persistă;
imposibilitatea de a urina;
sângerare urinară abundentă, cheaguri mari sau urină roșie persistent;
greață și vărsături repetate, mai ales în asociere cu durere sau febră;
eliminarea accidentală a stentului sau modificarea vizibilă a unui fir exterior.

Febra asociată durerii urinare sau lombare poate sugera o infecție care necesită evaluare promptă, mai ales în prezența unei obstrucții urinare.

Concluzie

Stentul ureteral este o soluție importantă pentru restabilirea drenajului urinar și protejarea rinichiului în numeroase situații urologice. Urinările dese, disconfortul pelvin sau lombar și o ușoară colorare rozalie a urinei pot apărea cât timp stentul este prezent. Monitorizarea simptomelor, respectarea indicațiilor primite și prezentarea la data stabilită pentru extragere sau schimbare sunt esențiale. Dacă apar febră, durere severă, imposibilitatea de a urina sau sângerare importantă, solicitați fără întârziere ajutor medical.