Refluxul vezico-ureteral: ce este și cum se depistează

Refluxul vezico-ureteral (RVU) reprezintă întoarcerea anormală a urinei din vezica urinară către unul sau ambii ureteri, iar uneori până la rinichi. Deși este cunoscut mai ales ca o problemă diagnosticată la copii, refluxul poate fi descoperit sau poate apărea și la adulți. Înțelegerea acestei afecțiuni este importantă, deoarece refluxul asociat cu infecții urinare repetate poate crește riscul de afectare renală.

Ce este refluxul vezico-ureteral?

Urina este produsă de rinichi, coboară prin uretere și se colectează în vezica urinară, urmând să fie eliminată prin uretră. La locul în care fiecare ureter intră în vezică există un mecanism asemănător unei valve. Acesta permite trecerea urinei spre vezică, dar limitează întoarcerea ei în sus atunci când vezica se umple sau se contractă.

În refluxul vezico-ureteral, acest mecanism nu închide suficient de bine. Astfel, urina se poate întoarce din vezică spre ureter și spre rinichi, mai ales în timpul urinării. Refluxul poate avea grade diferite, de la o întoarcere limitată a urinei până la dilatarea ureterului și a sistemului colector renal.

De ce apare?

Există două situații principale. Refluxul primar este legat de o particularitate anatomică a joncțiunii dintre ureter și vezică, prezentă de obicei de la naștere. Poate fi descoperit în copilărie, dar uneori este identificat mai târziu, în contextul infecțiilor urinare sau al unor investigații imagistice.

Refluxul secundar apare atunci când presiunea din vezică este crescută sau golirea vezicii este afectată. Printre cauzele posibile se numără:

• obstrucția evacuării urinei, inclusiv în unele afecțiuni prostatice la bărbați;
• îngustări ale uretrei;
• pietre vezicale sau alte obstacole urinare;
• tulburări neurologice care afectează controlul vezicii;
• disfuncții de micțiune și golire incompletă a vezicii;
• modificări apărute după unele intervenții urologice.

Constipația și obiceiul de a amâna repetat urinarea pot influența funcția vezicii, în special la persoane cu tulburări de golire, dar nu reprezintă singure explicația tuturor cazurilor de reflux.

Ce simptome poate provoca?

Refluxul vezico-ureteral poate să nu producă simptome directe. De multe ori, problema este suspectată deoarece apar infecții urinare frecvente sau recurente. Simptomele pot fi cele ale unei infecții urinare joase: usturime sau durere la urinare, nevoia de a urina des, senzația de golire incompletă, urină tulbure sau cu miros neobișnuit.

Dacă infecția urcă spre rinichi, pot apărea febră, frisoane, durere în zona lombară sau laterală, greață și stare generală alterată. În unele cazuri pot exista dificultăți de urinare, jet urinar slăbit, incontinență sau senzația că vezica nu se golește complet, mai ales când refluxul este secundar unei probleme de evacuare a urinei.

Este important de reținut că simptomele nu stabilesc singure diagnosticul. Analizele și evaluarea urologică sunt necesare pentru identificarea cauzei și alegerea conduitei potrivite.

Ce investigații pot fi recomandate?

Evaluarea începe cu discuția despre simptome, antecedente de infecții urinare, intervenții anterioare, boli neurologice și modul în care are loc urinarea. Medicul poate recomanda analize de sânge și urină, inclusiv urocultură atunci când se suspectează o infecție.

Ecografia reno-vezicală este o investigație neinvazivă utilă pentru evaluarea rinichilor, ureterelor vizibile, vezicii și a urinei rămase după micțiune. Totuși, ecografia nu confirmă întotdeauna refluxul.

Investigația care poate demonstra direct trecerea urinei înapoi spre uretere este cistografia micțională, realizată în situațiile în care există indicație medicală. În funcție de caz, pot fi utile și tomografia computerizată, examinările urodinamice sau testele de medicină nucleară pentru aprecierea funcției renale și a eventualelor cicatrici renale. Alegerea investigațiilor se face individual, evitând examinările inutile.

Opțiuni de tratament și monitorizare

Tratamentul depinde de gradul refluxului, vârstă, cauză, prezența infecțiilor, aspectul rinichilor și funcția vezicii. În formele fără complicații, poate fi suficientă monitorizarea atentă și corectarea factorilor care afectează golirea vezicii.

Atunci când există infecție urinară, aceasta trebuie confirmată și tratată conform recomandării medicale. În anumite contexte, medicul poate discuta măsuri de prevenire a recurențelor. Dacă refluxul este produs de o obstrucție sau de o vezică ce funcționează necorespunzător, tratarea problemei de bază este esențială.

În cazuri selectate, în special dacă refluxul este important, persistă, se asociază cu infecții repetate sau afectează rinichii, pot fi luate în considerare proceduri endoscopice sau intervenții chirurgicale de corectare a joncțiunii uretero-vezicale. Decizia aparține urologului, după evaluarea completă a fiecărui caz.

Când trebuie să consultați medicul urolog?

Este recomandat un consult urologic dacă aveți infecții urinare repetate, febră asociată cu simptome urinare, durere lombară recurentă, sânge vizibil în urină, dificultăți la urinare sau senzația de golire incompletă a vezicii. De asemenea, evaluarea este indicată dacă o ecografie arată dilatarea căilor urinare ori dacă există antecedente de reflux, intervenții urologice sau afecțiuni neurologice.

Febra cu frisoane, durerea lombară intensă, vărsăturile, starea generală alterată sau imposibilitatea de a urina necesită evaluare medicală promptă.

Concluzie

Refluxul vezico-ureteral înseamnă întoarcerea urinei din vezică spre uretere și rinichi. Nu este întotdeauna simptomatic, însă poate fi relevant mai ales în prezența infecțiilor urinare recurente sau a problemelor de golire a vezicii. Diagnosticul corect permite identificarea cauzei, protejarea funcției renale și alegerea unei conduite adaptate. Un consult urologic este primul pas atunci când simptomele persistă sau reapar.